Exista semnale din ce in ce mai mari ca o criza militara ar putea izbucni in stramtoarea Taiwan in acest an, in timp ce China isi flexeaza muschii militari catre Taipei pentru a accepta unificarea. Beijingul incearca sa testeze calitatea noii administratii americane sub presedintele Biden.
Poate ca eu, in ceea ce am scris in materialul de mai jos, sunt prea ingrijorat de pericolele militare chineze din zona Marii Chinei de Sud. In schimb, poate ar trebui sa ma concentrez pe modalitatile unui „razboi gri” pe care China il exercita, la ora actuala, asupra Taiwanului, deoarece acestea este in curs de desfasurare. Cu toate acestea, observam ca China a incercat o presiune in crestere in Xinjiang, dar a fost contraproductiva, iar Republica Populara Chineza a decis in cele din urma sa manevreze prin forta. Observam cum China a incercat o presiune in crestere in Hong Kong, dar a fost contraproductiva, iar Beijingul a decis in cele din urma sa manevreze prin forta. Acum observam ca China incearca o presiune in crestere in Taiwan, dar care are efecte contraproductive in politica taiwaneza, consolidand opozitia fata de Beijing. Si chiar ce va face China acum… ? As dori sa gresesc in legatura cu posibila gravitate a unei viitoare crize din Taiwan. Sper ca am exagerat pericolul dar pur si simplu nu ma poate convinge cineva ca ”norii de rau augur” pe care ii vedem adunandu-se deasupra …”portavionului Taiwan” nu sunt chiar acolo. Este vital ca Statele Unite sa fie ferme impotriva oricarei provocari chineze in ceea ce priveste Taipeiul. Un esec in apararea Taiwanului ar fi o abdicare a conducerii internationale a SUA. Ar afecta grav credibilitatea Americii in Indo-Pacific si ar invita China sa devina din ce in ce mai agresiva. Din fericire, toate semnalele de la Casa Alba sugereaza ca presedintele Joe Biden urmeaza sa continue consolidarea relatiei Washingtonului cu Taipei. Acum, in conditiile crizei dintre Beijing si Camberra, este la fel de important ca Australia sa fie alaturi de SUA in orice criza a stramtorii Taiwanului. Daca China decide ca aventurismul militar, programat sa exploateze pandemia si dezordinea politica Covid-19 in curs de desfasurare in SUA, este o modalitate de a-si continua obiectivul de a pune capat primatului strategic al Americii in Indo-Pacific, cel mai rau lucru pe care l-ar putea face Australia este sa se uite in alta parte. Principiile conteaza la fel de mult ca si aliantele. Intrucat Australia se bucura de toate beneficiile unei societati libere si deschise intr-o democratie stabila si functionala, principiile si valorile trebuie sa se extinda la sustinerea supravietuirii Taiwanului ca democratie vibranta de 24 de milioane de oameni cu o economie de piata de succes. Exemplele din Hong Kong si Xinjiang sugereaza un viitor intunecat pentru poporul taiwanez daca China decide sa forteze unificarea cu continentul. Taiwanul devine un punct critic in geopolitica globala actuala. Evenimentele si implicarea micii democratii intr-un razboi ar putea declansa apritia unui conflict militar intre Statele Unite, China, Japonia, Australia si, probabil, si alte state din zona. Administratia presedintelui Joe Biden ar trebui sa dezvolte o strategie credibila a SUA pentru a descuraja un astfel de razboi. Decizia Chinei de a zdrobi guvernanta locala si statul de drept, eficient, in Hong Kong a avut efecte mari. A schimbat politica in Taiwan in favoarea unui presedinte pe care China il considera separatist. Liderii chinezi au escaladat presiunea asupra Taiwanului atat retoric, cat si militar. Armata Populara de Eliberare, armata chineza cu doua milioane de oameni, a lansat o forma de razboi in „zona gri”. In acest tip neregulat de conflict, care se opreste in afara unui razboi efectiv, scopul este de a supune dusmanul prin epuizare psihica (este o forma de razboi psihologic care foloseste lectii din Razboiul din Vietnam). Beijingul desfasoara valuri de incursiuni amenintatoare din aer ceea ce implica ridicarea in aer a avioanelor militare de lupta taiwaneze. Zborurile completeaza exercitiile de debarcare amfibie, patrulele navale, atacurile cibernetice si izolarea diplomatica. Si peste toate aceste se desfasoara o propaganda dezlantuita asupra populatie prin toate mijloacele media.
Donald Trump si Taiwanul
Nu din admiratie pentru fostul presedinte dar din punct de vedere geopolitica Casa Alba cu Trump in Biroul Oval a facut o serie de pasi importanti dupa o perioda in care politica ”o singura China” a fost constant promovata de fostii presedinti. Administratia Trump a inaintat cu pasi repezi pe calea promovarii Taiwanului. Ar trebui sa reamintim cateva chestiuni interesante. Pe 16 martie 2018 Donald Trump a semnat documentul „Taiwan Travel Act”. Scopul legii este „sprijinirea vizitelor bilaterale intre demnitari din SUA si Taiwan la toate nivelurile”. Este o incalcare a asa-numitei politici adoptate in 1979 privind principiul „unei singure Chine”. Pe vremea aceea, SUA si-au intrerupt relatiile diplomatice cu Taiwanul, pentru a le relua pe cele cu Beijingul. Ca urmare, cei cinci mari demnitari taiwanezi – presedintele, vicepresedintele, premierul, ministrul de Externe si cel al Apararii – nu au putut calatori niciodata la Washington. Reactia chineza nu a intarziat, iar presedintele Xi Jinping a folosit cuvinte dure in discursul din 19 martie 2018 in fata Congresului Partidului Comunist Chinez. Intr-un atac verbal la adresa Taiwanului democrat, Xi a avertizat ca orice tentativa de a diviza patria chineza „sunt sortite esecului” si vor fi condamnate de istorie. Administratia Trump si-a declasificat strategia de a asigura o dominare continua asupra Chinei, care se concentreaza pe accelerarea cresterii Indiei ca contrapondere la Beijing si pe capacitatea de a apara Taiwanul impotriva unui atac. Fostul consilierul pentru securitate nationala Robert O’Brien a anuntat publicarea documentului, intitulat „Cadrul strategic al Statelor Unite pentru Indo-Pacific”. Aprobat de presedintele Donald Trump in februarie 2018, acesta a oferit „indrumarea strategica generala” pentru actiunile SUA si a fost declasificat pentru a arata angajamentul SUA de a „pastra regiunea indo-Pacific libera si deschisa mult timp in viitor”. Referitor la Taiwan se spunea in document: „Elaborati si implementati o strategie de aparare capabila, dar fara a se limita la: (1) interzicerea dominanta aeriana si maritima a Chinei in interior primului lant insular intr-un eventual conflict; (2) apararea natiunilor din primul lant insular, inclusiv · Taiwan; si (3) dominarea in afara primului lant insular in toate domeniile militare. Alt punct era: „Permiteti Taiwanului sa dezvolte o strategie si capabilitati de aparare asimetrice eficiente care sa ii asigure securitatea, libertatea de constrangere, rezistenta si capacitatea de a angaja China in propriile conditii.” Mai multi parlamentari republicani americani de varf au introdus, in februarie 2021, mai mult de o duzina de proiecte de lege in Congresul SUA pentru a contracara influenta crescanda a Chinei si pentru a proteja infrastructura critica a Americii. Separat, senatorul Rick Scott a reintrodus Legea de prevenire a invaziilor in Taiwan, sponsorizata de congresmenul Guy Reschenthaler in Camera Reprezentantilor SUA, pentru a proteja Taiwanul de agresiunea tot mai mare a Chinei comuniste. Drept urmare a acestei politici au avut loc o serie de actiuni. Casa Alba condusa de Trump a aprobat cinci vanzari separate de echipamente militare sofisticate catre Taiwan, cu o valoare totala de aproximativ 5 miliarde de dolari. Printre alte sisteme de arme, notificarile oficiale catre Congres ale Departamentul de Stat au fost pentru 11 lansatoare de rachete fabricate de Lockheed Martin Corp numite High Mobility Artillery Rocket System (HIMARS), pentru un cost estimat de 436,1 milioane de dolari. Notificarile au vizat, de asemenea, 135 de rachete AGM-84H Standoff Land Attack Missile Expounded Response (SLAM-ER cu o raza de actiune de 270 km si care poate fi lansata de pe F-18/Hornet, P-3Orion sau de pe F-15) si echipamente conexe fabricate de Boeing Defense, Space & Security, pentru o valoare estimata de 1.008 miliarde USD. S-au facut notificari si pentru sase capsule de senzori externi MS-110 Recce, realizate de Collins Aerospace pentru dotarea avioanelor, la un cost estimat de 367,2 milioane de dolari.Este cea mai recenta gama de containere de recunoastere aeriene multi-spectrale prezentat in premiera la Paris Air Show 2017, MS-110, care reprezinta o varianta la a patra generatie a sistemului DB-110. La acestea s-au adaugat notificarile ulterioare ale Congresului prntru dronele produse de General Atomics si rachetele terestre anti-nava Harpoon, realizate de Boeing, pentru a servi drept rachete de aparare de coasta. 100 lansatoare de rachete de croaziera si 400 de rachete ar avea un cost de aproximativ 2 miliarde de dolari. „Aceasta vanzare de arme arata ca Statele Unite acorda o mare importanta pozitiei strategice a regiunii Indo-Pacific si a stramtorii Taiwanului si asista in mod activ tara noastra la consolidarea capacitatilor noastre generale de aparare”, a declarat Ministerul Apararii din Taiwan. Beijingul considera Taiwanul o provincie capricioasa pe care a promis ca o va pune sub control, cu forta, daca este necesar. La randul sau Washingtonul considera ca este un avanpost democratic important si prin lege i se cere sa ii ofere mijloacele de aparare. Ambasada Chinei nu a raspuns imediat la o cerere de comentarii facut[ de mass media, dar ministerul de externe al Chinei a declarat ca vanzarile de arme ale SUA catre Taiwan au afectat grav suveranitatea si interesele de securitate ale Chinei. Administratia presedintelui Donald Trump a accelerat in ultimii ani vanzarile de arme catre Taipei finalizand si un contract masiv de achizitie a 66 de avioane de vanatoare F-16 de ultima generatie, numarul acestor putand fi majorat la 90.
Biden si Taiwanul
Exista deja unele semne ca noua administratie va fi un pic mai indrazneata pentru Taiwan decat administratiile democrate anterioare. In timp ce Biden insusi nu a vorbit cu Tsai in timpul tranzitiei sale, secretarul de stat Antony Blinken a vorbit la scurt timp dupa alegeri. Ambasadorul de facto al Taiwanului la Washington a fost, de asemenea, invitat la inaugurarea lui Biden, prima data cand acest lucru s-a intamplat din 1979. Biden insusi este un sustinator de lunga durata al Taiwanului – a votat pentru Taiwan Relations Act, care defineste sprijinul SUA pentru tara, asa cum era inainte 1979. In ultimele luni Beijingul a reluat operatiunile militare de intimidare a Taiwanului. Riscul conflictului este acum la cel mai inalt nivel din ultimele decenii. Avioanele PLA (Armatei de Eliberare Populare) zboara amenintator in spatiul aerian din jurul Taiwanului aproape zilnic, lansand uneori mai multe iesiri in aceeasi zi. De la jumatatea lunii septembrie 2020, avioanele de razboi chineze au zburat peste 100 de misiuni, potrivit datelor de zbor extrase din declaratiile oficiale ale Ministerului Apararii Nationale din Taiwan. Ca raspuns la incursiunile aeriane ale Chinei, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, Ned Price, a emis o declaratie prin care cerea Chinei sa „inceteze presiunea sa militara, diplomatica si economica impotriva Taiwanului” si afirmand ca „angajamentul SUA fata de Taiwan este solid”. Intrebarea care tine de politica SUA fata de Taiwan este ”ce ar face SUA daca China ar incerca sa preia Taiwanul cu forta?”. In timp ce Taiwanul a castigat mai putina atentie din partea presei mondiale decat alte puncte de foc asiatice, cum ar fi Coreea de Nord si Marea Chinei de Sud, in ultimii ani, o invazie ar putea fi un scenariu de cosmar care ar trebui luat in serios, doar pentru ca este cel mai probabil loc in care cele mai puternice doua tari in lume ar merge la razboi. Legea privind relatiile din Taiwan prevede ca orice amenintare la adresa Taiwanului este o „ingrijorare grava pentru Statele Unite” si ca, in cazul unei astfel de amenintari, „Presedintele si Congresul vor stabili, in conformitate cu procesele constitutionale, actiunile adecvate ale Statelor Unite State. ” Acest lucru este destul de vag si unii spun ca nu merge suficient de departe. Intr-un eseu recent, Richard Haass, presedintele ONG-ului Consiliului pentru Relatii Externe, si colegul de cercetare David Sacks au cerut SUA sa renunte la politica sa, de lunga durata, de „ambiguitate strategica” atunci cand vine vorba de apararea Taiwanului si sa exprime explicit ca va veni in apararea Taiwanului, pentru a descuraja orice gand din partea Chinei cu privire la lansarea unui atac. Taipeiul a inceput un program semnificativ de reinarmare si de instruire a militarilor si civililor din insula, cu o seriozitate nemaivazuta intr-o generatie, sustinut de Statele Unite. Totusi exista o perioada semnificativa de timp inainte ca acest program sa poata da roade suficiente.
Cred ca pericolul razboiului actual este pe jumatate inteles, dar minimizat din cauza tendintei umane invariabile de a presupune ca, indiferent de agitatie, maine va fi cam ca ieri si o vom lua de la capat. Aceasta este o problema veche. Majoritatea razboaielor internationale vin ca o surpriza, cu exceptia celor care le planifica.
In 1962, majoritatea expertilor (nu si directorul CIA) au respins posibilitatea ca sovieticii sa desfasoare rachete nucleare in Cuba. In 1973, majoritatea expertilor, inclusiv in Israel, au respins posibilitatea ca Egiptul si Siria sa declanseze un razboi. In 1979, majoritatea expertilor au respins posibilitatea ca Uniunea Sovietica sa invadeze Afganistanul. In 1990, majoritatea expertilor au respins posibilitatea ca Irakul sa invadeze Kuweitul. In 2014, majoritatea expertilor au respins posibilitatea ca Rusia sa invadeze Ucraina. In special, in cazul Irakului, vocea singura care prezicea o invazie in Kuweit a fost ofiterul national de informatii al CIA pentru avertizare, Charlie Allen[1]. Expertii regionali si chiar liderii regionali au ignorat avertismentul. Allen a recunoscut ca nu avea cunostinte speciale despre regiune, dar el si oamenii lui urmareau pregatirea militarilor irakieni. Nu sustin ca un razboi este iminent sau, mai probabil, chiar sa nu se intample. Dar putinul pe care il putem sti ma conduce la concluzia ca riscul unui razboi chinez impotriva Taiwanului este mult mai mare decat in deceniile trecute, la fel cum riscul unei alipiri a Taiwanului la continent (sau la cum este cunoscuta formula ”un stat doua sisteme”) este mult mai redus ca acum 20 de ani. Din punct de vedere politic, China isi pregateste populatia si militarii pentru posibilitatea unui conflict armat. Din punct de vedere militar, se angajeaza acum intr-un ritm de exercitii si pregatiri operationale care extind disponibilitatea fortelor sale armate intr-o serie de contingente diferite, pe mare, in aer, terestru, cibernetic si in spatiu. Asa cum s-a intamplat cu citirea israeliana a intentiilor Egiptului in perioada de dinaintea izbucnirii razboiului din 1973, acest nivel de activitate operationala complica si activitatea agentiilor de informatii straine si le face sa inteleaga mai greu situatia din teren, sa distinga semnale de rau augur din zgomotul de fond care uneori nu poate fi despartit de sunetele reale. China are o agenda geostrategica care depaseste fortarea reunificarii cu Taiwanul.
Taiwanul este un mijloc catre o ordine regionala dominata de Beijing, care ar inrautati dramatic perspectivele strategice ale SUA in Asia de Est. Un Taiwan controlat de chinezi ar usura provocarile pentru Beijing in proiectarea puterii navale in Indo-Pacific si ar slabi capacitatea SUA de a mentine o prezenta inaintata in vestul Pacificului. Din porturile si bazele aeriene din Taiwan, Armata Populara de Eliberare ar putea sprijini extinderea militiei sale maritime si a pazei de coasta spre nord spre Insulele Ryukyu si impotriva Insulelor Senkaku. Acest lucru ar face mai dificil pentru Japonia sa-si protejeze insulele din sud si sa ofere Beijingului un plus de parghie coercitiva impotriva Tokyo intr-o criza, inclusiv prin interferenta cu comertul maritim japonez. Controlul Taiwanului ar facilita PLA sa ajunga la Guam folosind rachete cu raza lunga de actiune si putere aeriana, extinzandu-si capacitatile de anti-acces dincolo de primul lant insular. De asemenea, ar permite PLA sa opereze submarine cu rachete balistice de tip 096 mai departe in marea mediana intre primul si al doilea lant de insule, aducand mai multe echipamente militare ale SUA la indemana rachetelor balistice lansate de submarine cu arme nucleare de tip JL-3[2]. Australia a intrat deja in raza preocuparilor PLA. Asa cum scria Hugh White in cartea ”Apararea Australiei”[3]: Australia nu poate fi aparata fara alianta cu Statele Unite. Este simplu . Daca stii matematica. Daca cunosti capabilitatile. Si daca stiti ce putem cheltui de fapt – si as spune totusi ca la 2,3% din PIB – poti contempla o situatie nu poti lupta. Slabire/pierderea aliantei cu SUA ar fi catastrofala pentru securitatea Australiei, iar o China hegemonica cu mari ambitii imperiale ar obliga Camberra sa se confrunte cu o alegere strategica. Actionand singuri, ar avea nevoie de cresteri semnificative ale cheltuielilor in domeniul apararii pentru a atinge un grad de autosuficienta dincolo de nivelurile traditionale de „incredere in sine” la care au facut referire cartile albe, din domeniul apararii, din trecut. Asistam la o intensificare a presiunii politice si economice pe care Beijing a aplicat-o Australiei in mare parte din 2020. O criza militara de-a lungul stramtorii Taiwanului ar fi un test serios al hotararii nationale a australienilor. Rezultatul unei astfel de crize va forma mediul strategic al regiunii indo-pacifice pentru multe decenii de acum inainte. Atat China, cat si Rusia sunt acum aliate intr-o incercare de a remodela Ordinea Mondiala. Ambii lideri au motive sa fie multumiti de tendintele globale si de faptul ca „joaca in afara regulilor” impuse de Occident. Beijingul si Moscova cred probabil ca acum este un moment de mari oportunitati strategice, cu alianta occidentala in dezordine sau cu interese specifice proiectate de unii lideri. Spre deosebire de Razboiul Rece, America este incapabila sa lupte simultan in doua razboaie majore regionale. Avantajul militar competitiv al SUA se erodeaza, iar America nu poate lupta decat un singur conflict regional major in timp ce organizeaza o operatiune de pregatire in alta regiune pentru un alt conflict. In ultimii ani, tacticile de „feliere” au devenit o caracteristica din ce in ce mai proeminenta a relatiilor dintre marile de puteri. Astfel de tactici implica utilizarea activelor militare de catre o putere revizionista – o putere care incearca sa suprime sau sa transforme ordinea internationala existenta – in moduri care nu depasesc pragul razboiului, dar care transforma totusi cumulativ situatia geopolitica in favoarea sa. Desi pot diferi in detalii, operatiunile de ”feliere” au un numitor comun. Toate implica utilizarea non-cinetica a activelor militare sau paramilitare pentru a prezenta tarii tinta o alegere: sa accepte noua realitate geopolitica sau sa ia masuri potential declansatoare de razboi pentru a restabili status quo ante. Avand in vedere miza si efectele potential catastrofale ale acesteia din urma, presupunerea de baza care sta la baza unor astfel de tactici este ca puterea va opta intotdeauna pentru prima. Conceptul denumit in jargon de ”feliere a salamului” folosit de China se refera la o serie de actiuni limitare intreprinse de Beijing, niciuna dintre ele nu serveste ca un motiv de casus belli de la sine, dar produce in mod cumulativ o actiune mult mai mare in favoarea utilizatorului. In 1996, un raport al Institutului de Pace al Statelor Unite privind disputele teritoriale din Marea Chinei de Sud a scris: „… analistii indica tactica chineza a ”felierii salamului ”, in care China testeaza vecinii prin actiuni agresive, apoi se intoarce cand intampina o rezistenta semnificativa. „[4] Conceptul de ”feliere a salamului” folosit de China acopera, de asemenea, multe domenii si dimensiuni, inclusiv felierea teritoriala strategica a natiunilor vecine sau daca vreti a Marii Chinei de Sud prin preluarea pe rand a insulelor si atolilor.
Contextul relatiei strategice SUA-Taiwan-Republica Populara Chineza
Exista trei seturi de interese partial concurente, partial suprapuse. Pentru Taiwan, principalul interes national este de a evita soarta de a fi incorporata coercitiv in RPC. In al doilea rand, Taipei are, de asemenea, un interes sa nu fie tarat intr-un razboi catastrofal. Pentru Beijing, ceea ce numeste reincorporarea Taiwanului in China este un „interes fundamental”, un interes nenegociabil de o importanta capitala pentru Partidul Comunist Chinez. Ca putere globala SUA are interese globale, dintre care doar unele se intersecteaza cu problema Taiwanului. Indiferent daca se bazeaza pe credibilitatea amenintarii sale descurajatoare sau pe motivele mai specifice ale negarii dominantei RPC in Asia de Est, SUA au in joc trei interese de baza in problema Taiwanului. In primul rand, nu doreste sa permita Chinei sa absoarba coercitiv Taiwanul, deoarece aceasta ar slabi pozitia geopolitica a Americii in Asia de Est si ar submina credibilitatea amenintarilor si promisiunilor strategice americane la nivel mondial. Si, la fel ca Taiwanul SUA nu ar prefera sa fie tarata intr-un razboi pe care ar putea sa-l piarda sau sa-l castige doar cu un cost catastrofal. Securitatea Taiwanului este in interesul national al Americii. Avand in vedere perceptiile chineze cu privire la mizele relative implicate Washingtonul trebuie sa gaseasca o modalitate de a-si asuma angajamentul fata de apararea Taiwanului. Modul evident de a face acest lucru ar fi adoptarea tipului de strategie ”trip-wire” (fir declansator a unei alarme sau explozii) aplicata in Europa de Vest in timpul Razboiului Rece si in Peninsula Coreea, pana in prezent. In mod special, stationarea trupele americane pe insula, astfel incat, o invazie militara chineze ar crea victime printre militari SUA. Provocarea cu care se confrunta SUA este ca, dintr-o varietate de motive, trupele americane nu au fost niciodata stationate pe insula si ca desfasurarea lor acolo acum ar fi considerata un casus belli de catre Beijing. Aici intervine conceptul de ”feliere a salamului” si anume actiuni de andocare unei nave americane de razboi in porturile din insula, apoi crearea docurilor necesare, apoi aducerea altor nave si asa mai departe pana ce Beijingul accepta noul status quo. Desigur, ar exista riscuri. In 2017, un oficial al ambasadei chineze le-a spus membrilor Congresului ca Beijingul ar putea raspunde cu „mijloace non-pasnice” la vizita unei nave de razboi americane in porturile de pe insula. Dar situatia este riscanta si acum. Avand in vedere circumstantele geopolitice, riscurile unui astfel de stratageme ar fi mai mici decat aceea de a avea zeci de mii de marinari americani sau parasutisti din armata gata sa aterizeze brusc pe insula si apoi sa stabileasca garnizoane permanente in toata tara. Acesta noua strategie contribuie la stabilizarea status quo-ului regional.
Administratia Biden a reafirmat pozitiile istorice ale SUA asupra Taiwanului, in timp ce a adaugat „Angajamentul nostru fata de Taiwan este solid/ “rock-solid.”. Tonul acestei afirmatii a fost intr-adevar „solid”. Cu toate acestea, substanta care sta la baza „angajamentului american” nu este mai clara decat inainte. Statele Unite ar trebui sa intreprinda noi actiuni pentru a sustine echilibrul politic si descurajarea care s-a stabilit in ultimii 50 de ani. In al doilea rand, Statele Unite ar trebui sa dezvolte imediat un plan credibil. O strategie americana pentru a salva Taiwanul ar trebui sa depinda mai putin de portavioanele americane care navigheaza in apele pe care China le va domina in viitorul apropiat (China a depasit numarul de nave militare in uz pe care le are SUA) si mai mult de o planificare coordonata intensificata si detaliata pentru a descuraja China si a ajuta Taiwanul sa se apere cu implicarea Coreei de Sud, a Japoniei si a Australiei. Sunt trei scenarii militare pe care Beijingul le poate aplica (cel putin teoretic): atacuri asupra periferiei Taiwanului (cum ar fi o insula offshore), o carantina care verifica calatoriile aeriene si maritime in Taiwan pentru a preveni furnizarea sau interferenta nedorita de arme straine si un asediu direct si]n final o invazie. Nu mai este realist din punct de vedere politic sau militar sa presupunem ca fortele SUA, necoordonate cu aliatii, pot fi invocate pentru a invinge oricare dintre aceste tipuri de atacuri chineze asupra Taiwanului. Nici nu este realist sa presupunem ca, in timpul unei astfel de ciocniri, Statele Unite ar trebui pur si simplu sa escaladeze la razboi general impotriva Chinei cu blocade cuprinzatoare sau lovituri aeriene impotriva tintelor de pe continentul chinez.
China si exercitiile militare in Marea Chinei de Sud
Avioane militare chineze au simulat atacuri cu rachete asupra unui portavion american in timpul unei incursiuni in zona de aparare antiaeriana a Taiwanului, la trei zile dupa inaugurarea lui Joe Biden, conform informatiilor din SUA. Armata Populara de Eliberare a trimis 11 avioane in coltul de sud-vest al zonei de aparare antiaeriana din Taiwan pe 23 ianuarie 2021 si 15 avioane in aceeasi zona a doua zi, potrivit ministerului apararii din Taiwan. Militarii familiarizati cu informatiile au declarat ca bombardierele si unele dintre avioanele de vanatoare implicate desfasurau un exercitiu care a folosit ca tinta grupul naval de lupta al portavionului USS Theodore Roosevelt. Pilotii de bombardiere H-6 au putut fi auziti, in conversatiile din cabina, confirmarea ordinelor pentru directionarea simulata si eliberarea de rachete anti-nave impotriva portavionului spun surse de la Pentagon. Dezvaluirile subliniaza ca intensa competitie militara dintre cele doua superputeri din jurul Taiwanului si a Marii Chinei de Sud nu s-a relaxat, ceea ce reprezinta o provocare pentru orice incercari pe care administratia Biden le-ar putea face pentru a imbunatati relatiile SUA cu Beijingul. Dezvoltarea de rachete de catre China, capabila sa vizeze nave si aeronave americane din regiune, a contribuit la contracararea dominantei militare a Americii in Asia si Pacificul de Vest. Desi expertii chinezi au afirmat ca Beijingul nu isi doreste sa riste un conflict deschis cu SUA, ”noii muschi” ai PLA obliga SUA sa isi adapteze pozitia si strategia in Asia. Comandamentul Indo-Pacific al SUA, care supravegheaza operatiunile militare din Asia, a declarat ca grupul naval USS Theodore Roosevelt a monitorizat indeaproape manevrele chineze care „in niciun moment” nu au reprezentat o amenintare pentru navele americane. „Cu toate acestea, activitatile PLA evidentiate aici sunt cele mai recente dintr-un sir de actiuni agresive si destabilizatoare”, a spus capitanul Mike Kafka, purtatorul de cuvant al Comandamentului Indo-Pacific. „Aceste actiuni reflecta o incercare continua a PLA de a-si folosi armata ca instrument de intimidare sau constrangere a celor care opereaza in apele internationale si spatiul aerian, pentru a-i include pe vecinii lor si pe cei cu revendicari teritoriale concurente.” Zona in care Taipei a raportat incursiunile chineze se afla intre Pratas, un atol detinut de Taiwan in partea de nord a Marii Chinei de Sud, si Taiwanul propriu-zis, unde stramtoarea Taiwan se intalneste cu Canalul Bashi, un pasaj principal intre vestul Pacificului si Marea Chinei de Sud. „Su-30 (avioanele chinezsti) pot transporta rachete anti-nave Kh-31, iar bombardierele H-6 si avioanele J-16 pot transporta ambele rachete anti-nava YJ”, a spus Su Tzu-yun, analist la Institut pentru National Defense and Security Research, un grup de reflectie sustinut de ministerul apararii din Taiwan. „Toate cele trei aeronave sunt in mod clar o manifestare a amenintarii impotriva navelor de suprafata”. Comandamentul Indo-Pacific al SUA a declarat, pe 23 ianuarie 2021, ca grupul de nave al portavionului american a navigat in Marea Chinei de Sud in acea zi. Conform datelor de urmarire a navei, acestea au trecut prin Canalul Bashi. Manevrele aeriene chineze au declansat un raspuns puternic din partea noii administratii americane, care a avertizat Beijingul sa nu mai intimideze Taiwanul. „Indemnam Beijingul sa-si inceteze presiunea militara, diplomatica si economica impotriva Taiwanului”, a declarat Departamentul de Stat american, inainte de a adauga ca China ar trebui sa-si aminteasca ca relatia Washingtonului cu Taipei a fost „solida”. Presedintele Biden a trimis un mesaj catre China, reafirmand angajamentul SUA de a ajuta Japonia sa apere Insulele Senkaku, care sunt administrate de Tokyo, dar revendicate de Beijing, care acesta le numeste Diaoyu. Eu personal cred ca presedintele Biden va adopta o abordare mai putin haotica decat fostul presedinte Donald Trump in stabilirea politicii.
Exercitiile militare chineze in jurul Taiwanului continua
Armata Populara de Eliberare a demarat un exercitiu militar in Marea Chinei de Sud, in timp ce Statele Unite intensifica operatiunile de recunoastere iar Franta trimite nave militare (nava de asalt amfibiu Tonnerre si fregata Surcouf) si submarine (submarinul de atac nuclear Émeraude) in regiune. Navele de razboi franceze au navigat prin Marea Chinei de Sud ca parte a misiunii Jeanne d’Arc conceputa in 2015 (instruire si patrulare). Scopul Frantei nu era nici sa sprijine politica SUA si nici sa se opuna politicii chineze, ci sa reaminteasca fiecarei tari principiile de baza ale unei navigatii libere. De asemenea sa nu uitam ca vorbim de regiunea Indochina care a apartinut Frantei. Exercitiul PLA are loc in timp ce se intensifica exercitiile de operare comuna pentru a ajuta la construirea armatei chineze in indeplinirea cerintele moderne de razboi. China isi desfasoara exercitiul militar intr-o zona cu o raza de 5 km (3,1 mile) la vest de Peninsula Leizhou din provincia Guangdong, potrivit unui aviz de restrictie de navigatie publicat de Administratia Chinei pentru Siguranta Maritima. Avizul avertiza ca alte nave nu ar trebui sa intre in zona in luna martie 2021, dar nu au furnizat detalii suplimentare. Exercitiile navale au loc in timp ce China promite sa-si apere ferm integritatea teritoriala. „Nu vom pierde un centimetru din pamantul nostru lasat de stramosii nostri”, a declarat luni ministerul apararii din China. „Suntem hotarati sa mentinem pacea si stabilitatea Marii Chinei de Sud. Ne opunem oricarei natiuni care creeaza tensiuni si intensifica prezenta militara sub numele de libertate de navigatie ”. In plus fata de exercitiu, China Central Television, a raportat ca trei comenzi ale teatrului – nordul, estul si sudul – au organizat in ultimele zile exercitii navale de operatiuni comune in Marea Galbena si in estul si sudul Chinei. Fara a da datele exercitiilor, CCTV a difuzat imagini video care arata exercitiile care au loc pe parcursul mai multor zile si nopti si care includ utilizarea rachetelor pentru a lovi nave (tinte de suprafata). Videoclipul arata elicoptere armate care participau la operatiuni in timp ce furnizau sprijin logistic bazelor chineze, in misiuni de recunoastere si in operatiuni de sprijin a navelor. Exercitiile au loc in timp ce SUA au trimis, de asemenea, aeronave si nave navale in sudul si estul Chinei. PLA a reactionat cu exercitii folosind „scenarii reale de lupta”. Conform datelor de monitorizare publicate de Initiativa de sondare a situatiei strategice a Marii Chinei de Sud, un grup de reflectie din Beijing, SUA au trimis diverse avioane de recunoastere – inclusiv o drona de recunoastere maritima MQ-4C, un avion spion EP-3E si un avion strategic de recunoastere RC-135U – spre Marea Chinei de Sud. De asemenea in zona se afla nava USNS Impecabila, nava de supraveghere oceanica. Comisia Militara Centrala, cea mai inalta instanta din armata, si nu numai, prezidata de presedintele Xi Jinping, a publicat in noiembrie un proiect al operatiunilor PLA, ordonand armatei sa-si imbunatateasca puterea de lupta prin aplicarea strategiilor comune de operatiuni ale categoriilor de forte (aviatie, forte terestre, forte navale) de lupta si folosind arme de precizie, informatii, tehnicii militare stealth si sisteme fara pilot. Toate acestea sunt concepte pentru razboiul modern care se vor folosi in exercitiile de rutina.
Concluzie
Intr-un discurs din 2019, presedintele Xi a spus ca: „conflictul din Taiwan nu poate fi dus generatie dupa generatie” si ca rezolvarea acestuia este „o necesitate pentru marea intinerire a natiunii chineze”. Intrucat Xi a spus ca aceasta mare intinerire ar trebui realizata pana in 2049, aniversarea a 100 de ani de la fondarea RPC, unii au interpretat acest lucru ca fiind un termen limita pentru reunificare. Asta nu inseamna neaparat ca se va intampla cu forta – Xi a spus ca „unificarea pasnica” este inca optiunea preferata – si isi poate permite sa-si asume timpul atata cat Taiwanul se abtine de la urmarirea independentei depline. Dar nu trebuie sa te uiti foarte departe in istorie pentru a vedea cum aceste tensiuni se pot transforma rapid intr-o criza. S-a mai intamplat. In 1995, impotriva dorintelor administratiei Bill Clinton, dar cu un sprijin puternic din partea Congresului, presedintele taiwanez Lee Teng-hui a calatorit in Statele Unite pentru a participa la o reuniune la colegiul Cornell, unde a tinut un discurs folosind termenul politic dificil de exprimat „Republica Chineza din Taiwan”. China a raspuns cu doua zile de teste cu rachete la doar 100 de mile nord de Taiwan si prin redistribuirea fortelor in zonele de coasta cu care se confrunta insula. Au urmat mai multe exercitii militare si trageri de testare, China sperand sa influenteze alegerile din Taiwan din 1996. SUA au trimis apoi un portavion cu intreg grup naval prin stramtoarea Taiwan in decembrie 1995 si au desfasurat un al doilea in zona in 1996 – la acea vreme, cea mai mare manifestare a puterii militare americane in Asia de dupa razboiul din Vietnam. In timp ce situatia s-a calmat in cele din urma, secretarul de stat Warren Christopher si-a amintit mai tarziu ca a simtit ca „un simplu calcul gresit sau un pas gresit putea duce la un razboi neintentionat”. Administratia Biden va continua sa sprijine in liniste Taiwanul fara ”artificiile” din anii Trump. Din punct de vedere politic, este posibil sa vedem ca administratia va continua vanzarile de arme si declaratiile de sustinere in timp ce monitorizeaza si controleaza cu atentie contactele oficiale dintre cele doua guverne. Casa Alba poate continua sa faca presiuni asupra altor tari si organizatii pentru a mentine legaturi cu Taiwanul, in ciuda campaniei de la Beijing, desi aceste entitati ar putea spune ca fac acelasi calcul pe care l-a facut SUA in 1979. Eu cred ca administratia de la Casa Alba va cauta sa pastreze ambiguitatea care a caracterizat de mult relatiile SUA-Taiwan. Geopolitica uraste ambiguitatea! Daca echipa Biden este norocoasa, nu se va afla la acest ”ceas” in timpul mandatului.
[1] Ofiterul National de Informatii (NIO) pentru avertizare Charles Allen in 25 iulie [1998] a emis un memorandum de „avertisment de razboi” in care sublinia ca Irakul aproape ca a atins capacitatea de a lansa o operatiune de dimensiuni Corp de Armata suficienta pentru a ocupa o mare parte din Kuweit. Memo-ul a considerat ca sansele unei operatiuni militare reusite sunt mai mari de 60%. The Academy of Political Science New York Volume 117 · Number 2 · Summer 2002
[2] JL-3 este o racheta balistica (SLBM) lansata de submarin cu raza intercontinentala din a treia generatie. Se va lansa probabil de pe o viitoare clasa de submarine cu rachete balistice chinezesti Tip 096. Racheta este alimentata cu combustibil solid si are o autonomie de peste 9.000 km (5.600 mi). Rapoartele surselor chineze si americane variaza pana la 12.100 km.
[3] https://www.blackincbooks.com.au/books/how-defend-australia
[4] Snyder, Scott (August 1996). „The South China Sea Dispute: Prospects for Preventive Diplomacy” (PDF). United States Institute of Peace. p. 8. Retrieved 25 November 2020.
Citeste mai mult: adev.ro/qpfwcb