Daca lumea globala este o mare orchestra al carei dirijor se doreste a fi marea finanta internationala, e bine sa stim ce partitura poate “canta” Romania, pentru a fi in acelasi timp un “instrument” care sa fie clar auzit, dar fara a suna disonant. Sa pornim de la ceea ce suntem astazi, o tara trecuta prin cel mai negru totalitarism, care s-a bucurat putina vreme de o scurta Rasturnare revolutionara, intrata rapid intr-o dezordine oligarhica, cu democratie mimata si coruptie ca limbaj comun si care inca face eforturi monumentale sa intre in normalitate sistemica.
Suntem un popor interesant care traieste intr-o tara fascinanta, unde uluitoarea civilizatie bizantina se impleteste armonios cu latinitatea, imprumutand multe capitole din sultanatul otoman si elemente profunde ale ortodoxiei pravoslavnice, un nod de intersectie al marilor interese disputate in perioada Razboiului Rece.
Avem asadar o istorie tumultoasa, complexa, dura care ne ajuta sa ne putem adapta repede, practic “din mers”, oricarui model impus de ordinea geopolitica din care facem parte.
Blestemul si totodata binecuvantarea noastra este ca ne-a asezat Dumnezeu la granita dintre mai multe lumi, vorba reputatului analist de politica externa, americanul Robert D. Kaplan, care in lucrarea “In umbra Europei”, scrie despre tara noastra : “Ceea ce se poate vedea aici este mostenirea istoriei in sine. Felul in care istoria nu moare niciodata. Este vie si noi trecem prin ea. In niciun alt loc de pe pamant nu am avut un sentiment atat de viu al trecutului care lucreaza in prezent ca in Romania.”
Sigur, se naste firesc intrebarea, dupa 1989 am facut si ceva bun, temeinic, sau doar alunecam de trei decenii pe panta coruptiei, ineficientei si lipsei de proiect national? Desi e mult mai usor de scris despre ticalosiile conducatorilor nostri, trebuie insa sa remarcam si directiile bune. Spre exemplu am reusit totusi sa evitam haosul economic grecesc, populismul extremist maghiar, sa fim cel mai bun exemplu de coabitare inter-etnica armonioasa si mai ales sa ne demonstram ingeniozitatea si eficienta in diferite teatre de operatii militare foarte complicate. In ciuda problemelor economice, Romania inca este un bastion de securitate si stabilitate regional.
Ce nu am reusit insa sa facem pana acum este devenim o forta maritima, sa reusim obtinerea independentei energetice totale fata de o Rusie expansionista si revansarda, sa recastigam un loc onorabil la Masa marilor negocieri internationale si sa ne dobandim statutul de lider regional. O alta dimensiune ratata a fost transformarea Dunarii intr-un adevarat sistem fluvial pentru comertul international.
Filosofia politica a tarii noastre, cel putin la nivel teoretic se concentreaza la reformarea economiei, transparentizarea cheltuielilor publice, diminuarea coruptiei, modernizarea legislatiei si dezvoltarea relatiilor strategice in primul rand cu NATO si SUA, precum si consolidarea relatiilor comerciale in interiorul spatiului UE.
Care este zona maxima de vulnerabilitate a Romaniei in relatiile internationale? Gasim un bun raspuns tot intr-o carte a lui Kaplan, “Razbunarea Geografiei”: “ Romania ramane un teritoriu potential de confruntare, atat de aproape de Ucraina, cu atat mai mult cu cat Rusia va continua sa fie agresiva si intoleranta.Fortele postmodernitatii (pro)vestice reprezentand statul de drept si transparenta se ciocnesc cu modelele semi-orientale vechi de coruptie si duplicitate.”
Faptul ca suntem un teritoriu de frontiera ne obliga sa gasim aliante favorabile, iar faptul ca suntem membri deplini atat NATO cat si UE, ne confera avantajul de a lucra operational cu Occidentul, dar de a putea avea relatii cordiale si transparente cu Orientul si chiar de deveni ocazional, broker de mediere si securitate regional.
Kaplan, care a trait multi ani in Romania si care cunoaste in detaliu arealul de virtuti si vicii ale noastre scrie in “Razbunarea Geografiei” ca Romania desi este din punct de vedere geografic este parte intrinseca a Europei, se afla totusi foarte departe de mentalitatea occidentala, fiind mai degraba tributara unui pattern politic rasaritean. “Este o pozitie buna sa te afli inauntru pentru ca esti sub influenta Occidentului, dar o pozitie proasta, deoarece esti, de asemenea, vulnerabil la fortele de destabilizare din afara”, mai scrie Kaplan.
Provocarea secolului XXI pentru tara noastra este sa reusim sa transformam in avantaj spiritul nostru latin si spiritualitatea orientala devenind un stat puternic, bazat atat pe tehnologie si Inovatie, cat si pe pilonii valorilor traditionale: cultura, religie, arta. Pentru atingerea acestui deziderat inca ne mai impiedica un stat de drept slab si timorat, o coruptie endemica, un nivel execrabil de profesionalism al functionarului public. Au trecut 30 de ani si in mod de-a dreptul tragic nu am scapat suspiciune si aratam o lipsa totala de incredere in institutii! Daca vom reusi sa recladim tara pe principii sanatoase, avem toate premisele sa le putem oferi copiilor si nepotilor nostri o tara cu adevarat functionala, ca de frumoasa, stim cu totii ca straluceste la loc de cinste!