Oricine priveste cu atentia jocurile de putere din agenda internationala, poate intelege cat se poate de clar ca lumii libere i se opune din ce in ce mai consistent un triunghi de forte autoritariste, dictatoriale si subversive: China, Rusia si Iran. Nu ne aflam inca in fata unor confruntari militare directe ci in plin razboi hibrid. Strategia comuna celor trei malefici este folosirea campului informational pentru a naste indoieli, dezordine sociala, clivaje intre cetateni si guverne, perturbari economice, provocand anarhie si invadand media si mijloacele de socializare cu fake news/uri, din ce in ce mai sofisticate.

Fac un apel le memoria istoriei, pentru a sublinia inca odata teoria: “ce a fost, este si va mai fii!” Traim astazi vremuri aproape identice cu cele ale parintilor nostri. Spre jumatatea anilor ‘60, strategii de la Kremlin erau convinsi ca balanta puterii globale se inclina in favoarea URSS. Americanii erau prinsi in menghina ineficientii razboiului din Vietnam si tulburarile interne. Toate orasele erau devastate de proteste anti razboi. Europa occidentala era invadata de celule comuniste de la mediile universitare pana in guvernele unor state precum Franta, Austria, Italia. Atmosfera societatii americane era sumbra, presedintele Kenedy fusese asasinat, activistul pentru drepturile afro americanilor, Luther, de asemenea. Asadar, sovieticii erau increzatori ca este cel mai bun moment de retorsiune si mai ales ca pot incepe procesul de destructurare al NATO. Blocul estic al Tratatului de la Varsovia a inceput ofensiva strategica la initiativa Moscovei al carei plan era prabusirea occidentului. Astfel in Europa Vestica a inceput ocombinatie de presiune externa cu incurajarea diviziunii interne.

Printr-o campanie neincetata de razboi politic si psihologic, URSS a planificat sa submineze Occidentul cu propaganda, zvonuri si minciuni in paralel cu finantarea directa a celulelor teroriste si a partidelor extremiste, ba chiar si grupari independente precum Panterele Negre din SUA, Factiunea Armatei Rosii (cunoscuta si sub numele de Baader-Meinhof-Gruppe) din Germania, Brigada italiana Rosse si Organizatia de lupta armata a lui Ilich Ramírez Sánchez (Carlos Sacalul).

Speculand fiecare greseala guvernamentala din Blocul Vestic, sovieticii au ajuns sa produca un nivel din ce in ce mai mare a neincrederii cetatenilor in propriile guverne. Ei bine, asa cum Lenin si Trotsky se bazau pe “idiotii utili” din Occident, si guvernele din lumea libera au dat multe motive, dintre care sa mentionez vreo doua; in SUA a fost mega scandalul Iran-Contra, o operatiune sub acoperire organizata pentru a raspunde insurgentei sustinute de sovietici in America Latina, care aproape a pulverizat presedintia lui Ronald Reagan. Un alt exemplu a avut loc in Marea Britanie unde guvernul a actionat extrem de brutal si disproportionat cu membri IRA din Irlanda de Nord atragandu-si furia internationala

Si acum sa amintim doar de tulburarile actuale din SUA intre extrema stanga si extrema dreapta, intre “trumpisti” si “Corectii politic”, de balbaielile si lipsa de solidaritate a statelor UE, anul trecut, la inceputul pandemiei. Daca trecem acum oceanul si privim in interiorul constructiilor Uniunii Europene si NATO, observam o racire accentuata a Germaniei si Frantei cu Washingtonul, o Londra post Brexit, o sfidare a unor state membre precum Ungaria care vrea sa deschida universitati chineze la Budapesta si a comandat vaccinul rusesc Sputnik V. Observam, asadar similitudinile care confirma teoria despre “nimic nou in istorie”.

Vedem limpede acum ca alianta China, Rusia si Iranul considera ca este cel mai oportun moment sa incerce schimbarea balantei de putere globala in favoarea lor. Fiecare dintre cele trei state antidemocratice au cate o miza fundamentala la care vibreaza tot poporul, asadar mizeaza si pe solidaritatea totala a cetatenilor. China vrea Taiwanul, apoi sa securizeze in paralel Drumul Matasii continental si culoarele maritime comerciale pentru a deveni prima economie a lumii! Si sa nu uitam o alta lectie a istoriei, dupa impunerea economica, urmeaza inevitabil cea ideologica! Rusia vrea Ucraina si Gurile Dunarii, apoi accesul in Mediterana prin bazele portuare din Siria, conditionand Europa de resursele ei naturale. Iranul vrea pulverizarea statului Israel, pe care il considera zionist. Vrea sa controleze piata petrolului si a metalelor rare din Orientul Mijlociu. Insa aceste avataruri se impiedica de interesele SUA, si ale aliatilor nord atlantici care isi extrag prosperitatea din controlul acelorasi regiuni vizate de Beijing, Moscova si Teheran.

Rezumand: SUA si Europa Occidentala nu sunt in cele mai bune relatii, partidele extremiste finantate de rusi castiga din ce in ce mai mult teren, atmosfera interna americana este extrem de tensionata. Se intrunesc fix aceleasi elemente ale anilor 1960 si ca o ironie a istoriei cele trei dictaturi si-au dat mana fiind convinse ca acum e momentul sa pluseze.

Dar, daca tot am facut apel la istorie, sa vedem ce s-a intamplat atunci, in decada saizeci, ceea ce sigur se va intampla si acum.
In cele din urma, strategia Moscovei a esuat. In plus fata de cheltuielile militare excesive, Uniunea Sovietica a fost cangrenata de o economie falimentara si a fost lovita cu o serie de dezastre, inclusiv un razboi haotic in Afganistan si dezastrul de la Cernobal. In 1991, Uniunea Sovietica s-a prabusit inainte de a submina Occidentul, care a continuat sa prospere pana astazi!

La fel ca sovieticii, adversarii din competitia de mare putere contemporana vor castige fara razboi militar, evitand costurile enorme si riscurile unei confruntari directe, cu urmari catastrofale. Asadar, Iranul, Rusia si China au angajat deja alte tactici , inclusiv dezinformare, actiune sub acoperire, sprijinind insurgente, razboi economic, spionaj si activitatea cibernetica agresiva.

Sa intram putin si in istoria prezenta unde, regimul de la Teheran reprezinta poate cea mai mica amenintare pentru Lumea Libera, cu exceptia Israelului, pentru simplul motiv ca are cea mai mica capacitate de a organiza o campanie globala. Insa, Iranul este astazi considerat cel mai mare sponsor de stat al terorismului din lume. In plus, sustine mai multe grupuri armate violente, inclusiv Hamas, Hezbollah, militiile siite din Irak si rebelii houthi din Yemen. Iranul a efectuat, de asemenea, atacuri cibernetice si activitati infractionale transnationale impotriva Israelului, SUA si a altor tari. Serviciile de Informatii americane au acuzat, de asemenea, Iranul ca a incercat sa intervina in alegerile nationale americane. Cu toate acestea, regimul se afla sub o presiune externa enorma, are o economie slab performanta si o disidenta interna importanta .

Sub Vladimir Putin, Rusia a reinviat toate vechile tactici de dezinformare si masuri active folosite de sovietici . Cu toate aceste eforturi costisitoare si provocatoare de mari sanctiuni economice din partea Lumii libere, regimul are probleme interne cu Navalnii, tinut prizonier in conditii inumane, cu o economie sacadata. Oricat de mult se bazeaza pe „omuleti verzi”, mercenari, asasini, Moscova are totusi putine victorii clare de aratat. Interesele rusesti in Ucraina, Georgia, Siria si Libia sunt blocate. In fiecare caz, Moscova a cheltuit mult pentru castiguri nesemnificative. Pe de alta parte, operatiuni precum otravirea din 2018 a lui Serghei Skripal, fost ofiter militar rus si agent dublu, si fiica sa au declansat o condamnare larg raspandita.

Dintre toate amenintarile asupra lumii libere, Partidul Comunist Chinez are o multime de carti de jucat cu resurse substantiale, capacitati si retele pentru a conduce un razboi indirect impotriva Occidentului. Specialistii occidentali sunt mai degraba convinsi ca sunt slabe sanse ca, coordonarea dintre China Rusia si Iran sa functioneze pe termen mediu, pentru ca nici rusii, nici iranienii nu au de oferit ceva foarte important pentru chinezi. Insa, Diplomatia chineza a devenit mult mai evidenta si mai agresiva in ultimii ani, aratand o incredere crescanda a Beijingului care vede oportunitatea de a exploata diviziunile din lumea libera, mai degraba din SUA, putere similara!

Asadar vedem confruntarea pieselor pe planetara tabla de sah geopolitic. Diferenta fundamentala intre natiunile libere si China, care in cele din urma ar putea face relatiile compatibile, de nesuportat, este ca natiunile libere cred in guverne alese corect, drepturile omului si libera initiativa . China si, de altfel, Rusia si Iranul, nu cred in niciunul dintre aceste concepte. De fapt, ei vad atributele de baza ale lumii libere ca pe un obstacol in calea intereselor lor strategice.

Ca o concluzie generala, ambele tabere au probleme interne, economice si de solidaritate, dar fiecare considera ca are avantajele de partea ei si ca acum este cel mai bun moment de atac! Deocamdata nu este unul direct, ci mai degraba circumscris razboiului hibrid, in care retelele sociale, internetul si alte conexiuni tehnologice conteaza cel mai mult, fie pentru exploatarea de catre dusmani , fie ca instrumente ale lumii libere, atunci cand acestea sunt integrate si conectate la retelele umane exclusiv civile.

Atunci, in anii ‘60, Uniunea Sovietica a esuat in incercare de subminare a Occidentului, pentru ca in fata pericolului pierderii libertatii si a demnitatii, lumea libera a strans randurile si statele au actionat sinergic si unitar. Azi avem tot ce este necesar pentru a supravietui acestei ere de maxima competitie pentru putere . Lumea libera trebuie doar sa prevada pericolele viitoare cu seriozitate!