Renasterea Chinei ca forta globala i se datoreaza presedintelui Deng Xiaoping, care l-a succedat pe Mao in 1972 si care a lansat doctrina:” Imbogatiti-va, dar cu glorie!”Comunismul centralizat chinez, la fel de falimentar ca in URSS-ul stalinist, a fost inlocuit de un sistem hibrid, care incurajeaza
initiativa privata, exportul in tarile capitaliste si atragerea de capital din aceste tari, transformand astfel piata chineza intr-o infrastructura globala.
Strategia initiala a conceptului lui Deng Xiaoping: “o tara, doua sisteme” s-a bazat
pe forta de munca ieftina, o industrie construita emergent, export masiv de produse contrafacute si atragerea de investitii straine. Din 1980 pana in 2000, Beijingul s-a “imprietenit” cu Occidentul facandu-l dependent de Productiile in masa la preturi foarte mici, iar in 2001 China trece la un nou nivel de expansiune pe mai multe planuri, etalandu-si pretentiile de control si influenta in Marea Chinei de Sud, la granita cu India si din Asia Centrala pana in Europa. Astazi China este perceputa ca o veritabila Amenintare la adresa SUA si a Europei, pornind de la avansul tehnologic, ofertele financiare si implicatiile in diplomatia internationala, controlul asupra unor institutii mondiale ca OMS, de exemplu.
Daca in 1989, economia Chinei nu speria pe nimeni, fiind inca un format socialist neproductiv, dupa colapsul sovietic si caderea Cortinei de Fier, regimul de la Beijing adopta mari reforme in economie, fara insa a tulbura sub nici o forma a monopolului politic al partidului comunist, iar cand studentii au cerut si reforme politice in Piata Tienanmen, tancurile armatei au pulverizat demonstrantii. Si iata, ca la mai bine de treizeci de ani, vedem cum China detine prima economie mondiala si se lupta umar la umar cu americanii pentru suprematia tehnologica. Cea mai recenta si spectaculoasa izbanda in razboiul tehnologic cu Occidentul, a fost lansarea pe orbita a propriei statii spatiale si mai ales, trimiterea cu succes al propriului rover, pe Marte.
Asadar, lumea de astazi este prinsa intr-o mega confruntare economica dar si ideologica intre Occidentul coordonat militar de SUA si Rasaritul, dominat copios de o China dinamica, entuziasta si cu ambitii imperiale, odata cu venirea la putere a lui Xi Jimping, o personalitate mai apropiata de Mao decat de Deng. Economiile celor doua hegemonii, SUA si China sunt asemanatoare in principiu, insa marea diferenta consta in ideologie. Pentru China ateista si comunista politic, nu exista nimic altceva decat ratiunea de stat, pe cand lumea libera celebreaza inca individualismul, spiritualitatea necenzurata si drepturile minoritatilor, care in China sunt persecutate sistematic de la cele etnice, la cele religioase!
In timp ce China isi conserva energia interna, distrugand fara mila orice opozant politic, crescandu-si influenta globala, lumea occidentala este sfasiata din interior de miscari negationiste, antiguvernamentale, anti culturale si extremiste. Strategii chinezi, bine hraniti de Arta Razboiului lui Sun Tzu, scrisa acum mai bine de 2500 de ani, au reusit sa viruseze lumea, nu numai cu SarsCov 2, ci cu o epidemie mult mai grav: “cultura negarii”. Lumea nord atlantica pare cuprinsa de fiorii negarii ordinii politice si spirituale care au facut din ea marea civilizatie iudeo-crestina, iar daca politica partidului comunist chinez se muleaza din ce in ce mai bine pe traditia imperiului milenar, iata ca in Europa si SUA, paradigma crestina este aproape cenzurata de toti idiotii utili Beijingului, atat de la Bruxelles cat si de cei la Washington.
Duhul chinezesc pluteste deasupra lumii libere si nu prea mai are cine sa-l exorcizeze. A incercat Trump si a sfarsit-o prost! Fara o unitate metafizica profunda, occidentalii nu vor putea opri expansiunea chinezeasca! In logica unde banii nu au nici miros, nici culoare, China joaca singura! Valoarea Vestului a constat in primul rand in filosofia asupra libertatii si apoi a prosperitatii. Ce ne facem insa cu China, a carui model economic seduce din ce in ce mai multe tari occidentale! Daca in secolul trecut confruntarea se ducea intre modelele opozabile ale capitalismului si comunismului, astazi ea este infinit mai complexa. Cine va castiga competitia economica va reusi sa isi impuna ai viziunea geopolitica pentru cel putin doua generatii, iar in acest moment, nimeni nu poate sustine cu tarie cine va castiga din ciocnirea celor doua mari culturi si civilizatii, iar aceasta incertitudine este preambulul unor confruntari si mai concrete!